Originea iconostasului

posted in: Uncategorized | 0

Conform dicţionarului, iconostasul  este ,,perete împodobit cu icoane ce desparte altarul de restul bisericii; pupitru în biserică, pe care se pune o icoană.”

Dar, care este originea iconostasului?

În Vechiul Testament, în cartea a doua a lui Moise, Ieşirea, se vorbeşte despre o ,,perdea” sau un ,,văl” numit katapétasma, care separa Sfânta de Sfânta Sfintelor.

Pe acea perdea, agăţată de patru stâlpi de lemn acoperiţi cu aur,  erau reprezentate chipuri de heruvimi, după porunca dată de Dumnezeu lui Moise: ,,Să faci o perdea de in răsucit şi de mătase violet, stacojie şi vişinie, răsucită, iar în ţesătura ei să aibă chipuri de heruvimi alese cu iscusinţă. Şi s-o atârni cu verigi de aur pe patru stâlpi din lemn de salcâm, îmbrăcaţi cu aur […] şi perdeaua vă va despărţi astfel Sfânta de Sfânta Sfintelor” (Ieş. 26, 31-33).

În ceea ce priveşte icoana aşezată pe iconostas, Soteriou, spunea astfel: ,,Icoanele au fost aşezate pe Iconostas sau pe Tâmplă în special după perioada iconoclastă (adică după anul 843). Iconostasul  era format din două părţi: partea inferioară şi cea superioară. Partea inferioară avea, între cele trei uşi ale sale, icoane mari ale lui Hristos, Maica Domnului şi Sfântul Ioan Înaintemergătorul, precum şi icoana sfântului căruia îi era închinată biserica […] În partea superioară erau aşezate, în ordine cronologică, icoane mici ale ciclului praznicelor legate de Persoana Mântuitorului, a Maicii Domnului şi ale celor mai importante sărbători ale sfinţilor.”

În vremuri mai vechi, iconostasul  era mai modest ca dimensiuni, dar până în secolul al XII-lea, lemnul a înlocuit piatra (adică marmura), iar iconostasul a crescut considerabil în înălţime. De atunci, s-au tot adăugat icoane, registru peste registru.

La mijloc, Iconostasul  este prevăzut cu o uşă largă, numită Poarta Frumoasă, termen preluat din Noul Testament (F.Ap. 3: 2, 10) şi două uşi mai mici, una în partea de stângă, iar cealaltă în partea dreaptă. Uşile din mijloc, numite ,,uşile Sfântului Altar,”  se închid în anumite momente ale Sfintei Liturghii şi ale altor slujbe, sevind totodată drept suport pentru arta iconografică.

De obicei, pe ele se pictează Buna Vestire. Uneori se mai adaugă figurile regilor-prooroci David şi Solomon, ale Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel sau ale celor patru Evanghelişti.

Pe celelalte două uşi ale iconostasului sunt înfăţişati Arhanghelii Mihail şi Gavriil sau, adesea, sunt înfăţişaţi, în locul lor, Sfinţii Gheorghe şi Dimitrie.

Leave a Reply