Icoana Scara dumnezeiescului urcuş

posted in: Uncategorized | 0

Printre alte scene importante zugrăvite pe pereţii bisericilor în manieră bizantină tradiţională este şi ,,Scara cerească şi mântuitoare de suflet,” numită de obicei ,,Scara dumnezeiescului urcuş.”  Această reprezentare se fundamentează pe vestita scriere duhovnicească, ,,Scara” scrisă de Sfântul Ioan Scărarul, pe care Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe 30 martie.

Sfântul descrie treizeci de trepte ale urcuşului duhovnicesc, trepte care duc la îndumnezeire, scopul ultim al nevoinţei duhovniceşti şi în lucrarea sa s-a inspirat din scara pe care a văzut-o dreptul Iacov în vis, scară ce se ridica de pe pământ la cer, pe care unii îngeri coboară şi alţii urcă. Acest vis este descris în cartea Facerii  ,, Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea” (Fac. 28, 12)

Apărută în mănăstirile din pustia Egiptului, icoana ,,Scara dumnezeiescului urcuş” prezintă treizeci de trepte, după numărul de capitole din cartea ,,Scara” pe care urcă diverşi oameni, fiecare fiind într-un anumit stadiu de ascensiune.

Scara este înclinată, iar capătul ei ajunge la cerul simbolizat printr-o boltă din care iese Hristos. Uneori jumătatea de jos a scării este înclinată la patruzeci şi cinci de grade, în timp ce jumătatea superioară e dreaptă, imagine ce sugerează un efort mai mare pentru creşterea duhovnicească.

În partea stângă se află o clădire, simbol al mănăstirii, iar la intrare, Sfântul Ioan Scărarul le arată cu mâna dreaptă scara monahilor (aşa cum se observă în icoană, pe scară sunt reprezentaţi doar bărbaţi) care stau în spatele lui, în timp ce în mâna stângă ţine un filacter pe care sunt scrise cuvintele: ,,Urcaţi, urcaţi, fraţilor.”

Unii călugări stau ferm pe scară şi se pregătesc să urce pe următoarea treaptă,  în timp ce alţii de-abia îşi ţin echilibrul în timp ce sunt traşi de diavolii care zboară pe partea stângă a scării. Unul dintre călugări a căzut de pe scară şi este înghiţit de un balaur mare, simbol al căderii în ispită.

Pe cealaltă parte a scării, în partea dreaptă, sunt reprezentaţi îngerii Domnului, aceştia încurajându-i şi ajutându-i pe călugării care urcă. Îngerii poartă aureole şi sunt îmbrăcaţi în veşminte deschise la culoare, aripile fiindu-le largi şi puternice, în contrast cu aripile demonilor, care sunt mici şi slabe.

 

 

Surse:

Constantine Cavarnos – ,,Ghid de iconografie bizantină”

https://doxologia.ro/hramul-sfintei-cuvioase-parascheva/documentar/icoana-scara-dumnezeiescului-urcus

Leave a Reply