Maica Domnului în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie

posted in: Uncategorized | 0

În Sfânta Scriptură, patru locuri au o importanţă majoră pentru evalvia ce i se cuvine Maicii Domnului şi anume:

  • Salutarea îngerească: ,,Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine: binecuvântată eşti tu între femei” (Lc. 1, 28)
  • La nunta din Cana Galileei (In. 2, 3-5)
  • Dialogul dintre o femeie oarecare şi Iisus: ,,Binecuvântat este pântecele care Te-a purtat…” (Lc. 9, 27)
  • Cuvintele lui Iisus pe cruce (In. 19, 26-27)

 

Sunt şi alte texte din care se pot afla amănunte cu privire la Maica Domnului, cum ar fi naşterea, copilăria şi apoi patima Mântuitorului.

Deşi locul Maicii Domnului în Sfânta Scriptură este unul mai modest, în sensul în care nu se oferă multe informaţii cu privire la ea, totuşi, Scriptura conţine elemente esenţiale care definesc locul şi rolul Maicii Domnului în istoria mântuirii.

Un aspect esenţial care merită luat în considerare este răspunsul afirmativ al Mariei, atunci când îngerul i-a adus vestea cea bună.  Este important acest aspect pentru că acesta ilustrează clar faptul că mântuirea nu se face fără acceptarea omului, nu se face împotriva libertăţii omului. Maria acceptă, deşi era liberă să şi refuze.

Chiar din zilele vieţii sale pământeşti, prietenii lui Hristos, Sfinţii Apostoli au arătat o mare grijă şi dragoste faţă de Maica Domnului. Dar ea, scump suflet smerit, s-a ferit de slava care i se cuvenea ca Maică a Domnului, iubind mai mult liniştea şii pregătindu-se pentru adevărata împărăţie, cea a Cerurilor.

În cartea ,,Cinstirea Maicii Domnului” este descris un fapt impresionant care a avut loc imediat după Adormirea Maicii Domnului. În timp ce Sfinţii Apostoli îi duceau pe un pat preacuratul trup pentru a-l îngropa în Ghetsimani,  însoţiţi fiind de un alai de oameni, Atonie, un preot iudeu, s-a aruncat asupra patului, vrând să-l răstoarne şi să arunce la pământ trupul neprihănit al Preacuratei Născătoare de Dumnezeu.

Dar fapta sa a fost îndată pedepsită, căci Arhanghelul Mihail care era în chip nevăzut acolo, la acest mare eveniment, i-a tăiat cu sabia sa mâinile nelegiuitului, acestea rămânând spânzurate de catafalc.  Uluit şi zvârcolindu-se de durere, Atonie şi-a dat seama de greşeala sa şi, cerându-şi cu lacrimi i durere iertare de la Dumnezeu, a fost vindecat îndată.

S-a botezat creştin şi a început să Îl mărturisească pe Hristos, el cel care până atunci era împotriva Sa.

 

Surse:

Antonie Plămădeală, ,,Maica Domnului în teologia şi viaţa ortodoxă” în revista Biserica Ortodoxă Română, nr. 9-10 din anul 1978

Sfântul Ioan Maximovici, ,,Cinstirea Maicii Domnului în tradiţia ortodoxă”

 

 

https://comenzi.icoana.net/ro/home/479-icoana-maica-domnului.html

Leave a Reply