Modul minunat în care icoana Maica Domnului ,,Portăriţa” a ajuns la Mănăstirea Iviron

posted in: Icoane | 0

 

În anii prigonirii sfintelor icoane (720-840), credincioşii erau predaţi schingiuitorilor, iar icoanele erau aruncate în foc sau distruse.  Peste tot, în oraşe şi sate, umblau iscoade ale împăratului care aveau ca sarcină descoperirea icoanelor ascunse şi distrugerea lor.

În Niceea Bitiniei, în Asia Mică, trăia pe la anul 829 o văduvă foarte credincioasă, plină de virtute şi bogată.  Cele mai de preţ comori ale sale erau, însă,unicul ei fiu şi o mare icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Iscoadele împărăteşti au văzut icoana şi, ducându-se la văduvă, i-au spus:

– Dă-ne bani şi n-o să spunem nimănui nimic. Altfel, vom împlini porunca împăratului şi vom distruge icoana, iar pe tine te dăm pe mâna schingiuitorilor.

Sărmana femeie le-a promis că le va da bani şi le-a cerut răgaz două zile. Soldaţii, iubitori de argint, au acceptat degrabă. Dar, de îndată ce soldaţii au plecat, văduva şi fiul ei s-au dus înaintea icoanei şi, căzând în genunchi, s-au rugat Maicii Domnului, toată noaptea.

După multe rugăciuni şi lacrimi vărsate, cu durere în suflet, femeia a luat icoana şi a dus-o pe ţărmul mării, unde a grăit cuvintele:

-Stăpână a lumii, Tu, Maica lui Dumnezeu poţi să ne izbăveşti şi pe noi de mânia împăratului şi  poţi să izbăveşti şi sfânta ta icoană să nu fie înghiţită de mare.

Apoi i-au dat drumul icoanei în mare şi au văzut minune mare: icoana nu se culca pe ape, ci stătea dreaptă, iar valurile o duceau încet spre apus.

La scurt timp de la această minune, fiului acelei văduve, luând binecuvântarea mamei, s-a dus la Sfântul Munte. Acolo s-a călugărit la Mănăstirea Iviron, povestindu-le fraţilor din mănăstire despre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului care aparţinuse familiei sale.

Anii au trecut fără ca vreo întâmplare să descopere soarta sfintei icoane. Însă, într-o seară a anului 1004, în marţea din Săptămâna Luminată, după mai mult de 170 de ani de la cele întâmplate cu icoana, monahii de la Iviron au văzut pe mare un stâlp de foc care ajungea până la cer. Acest stâlp de foc a rămas acolo, neclintit, timp de mai multe zile şi nopţi.  Atunci, părinţii, au hotărât să vadă ce era cu acea minune. Adunându-se pe ţărm, au văzut că stâlpul  de foc stătea deasupra unei icoane a Maicii Domnului.

Au încercat părinţii, din răsputeri, să se apropie cu bărcile, dar cu cât se apropiau, icoana se tot depărta.

După trei zile de post şi privegheri, Maica Domnului a răspuns rugăciunilor Părinţilor şi egumenului, şi le-a dăruit tot printr-o minune cinstita sa icoană.

Pe atunci vieţuia la Mănăstire vestitul Părinte Gavriil, cunoscut pentru nevoinţele sale şi pentru viaţa sa sfântă. Acestui sihastru ce vieţuia ca un înger coborât pe pământ, i s-a înfăţişat Maica Domnului şi i-a spus:

,,Du-te tu să iei icoana din mare, umbând pe deasupra apelor, fiindcă tu porţi numele Arhanghelului Gavriil, cel ce mi-a vestit dumnezeiasca naştere; atunci vor cunoaşte toţi care este voia mea şi ce binevoiesc pentru această Mănăstire.”

A doua zi de dimineaţa Părintele Gavriil umbla în genunchi deasupra valurilor şi lua comoara nepreţuită şi darul fără seamăn dăruit de Maica Domnului.

Odată adusă icoana, părinţii de la Iviron, îmbrăcaţi în veşminte de mare praznic, cu lumânări şi căţui în mâini, au purtat cu mare cinste sfânta icoană până la mănăstire şi au aşezat-o în sfântul altar al Bisericii Mari. Nu ştiau încă ce comoară nepreţuită le-a fost dăruită.

Icoana nu avea nume…s-ar fi putut chema Maica Domnului Ieşită din mare sau Maica Domnului Rătăcitoarea pe mare. Însă, Maica Sfântă s-a îngrijit să-i dea ea însăşi un nume şi a făcut aceasta tot în chip minunat.

După ce monahii au aşezat-o în sfântul altar al Bisericii celei Mari, a doua zi de dimineaţă eclesiarhul, voind să aprindă candelele înainte de Utrenie, n-a mai găsit-o în altar şi toată mănăstirea a fost tulburată. După ce au căutat-o ceasuri întregi, au găsit-o deasupra porţii mănăstirii, unde se mutase ea singură.  Călugării au aşezat-o iarăşi în altar, dar icoana s-a mutat pentru a doua oară deasupra intrării.

Toţi călugării erau cuprinşi de mirare, întrebându-se care ar fi voia Preacuratei. Iar răspunsul l-au primit printr-o vedenie, Maica Domnului arătându-i-se cuviosului Gavriil, căruia i-a spus:

,, Spune fraţilor tăi să nu mă mai necăjească iar, fiindcă nu doresc ca voi să mă păziţi pe mine, ci voiesc ca eu să vă păzesc pe voi, nu numai în viaţa aceasta, ci şi în cea viitoare”

Când monahii au auzit aceste cuvinte, s-au umplut de o negrăită bucurie şi au hotărât să închidă poarta aceea şi să deschidă alta mai mare. Lângă poarta cea veche au zidit un paraclis unde pe un proschinitar lucrat special pentru dânsa, au aşezat cinstita icoană făcătoare de minuni. Acolo se află şi astăzi, lângă poartă, de aceea se numeşte ,,Portăriţa.”

 

https://comenzi.icoana.net/ro/home/458-icoana-maicii-domnului-portarita-de-la-manastirea-ivironmuntele-athos.html

Leave a Reply