O mărturie din temniţele comuniste – ,,Dumnezeu nu este de vânzare!”

posted in: Uncategorized | 0

Comunismul, o perioadă tulbure despre care unii oameni cunosc mai multe, alţii mai puţine.  Dar câţi, oare, cunosc ce s-a întâmplat în temniţele comuniste? Sunt zeci de mărturii care vorbesc despre teroare, lacrimi dar şi sfinţenie, sunt zeci de mărturii care arată că există suflete care nu cedează răului,dimpotrivă, îl înving prin răbdare, iubire şi credinţă.

Iar următoarele cuvinte reprezintă o astfel de mărturie:

,,Odată lui Valeriu i-a fost atât de rău încât credeam că se va sfârşi. Pe lângă toate afecţiunile de care suferea făcuse o apendicită acută. L-ar fi putut lăsa să moară, dar nu era << umanitar >>. Umanitarismul este ipocrizia cruzimii, el punctează cu lozinci şi veşminte frumoase câmpul otrăvit şi jalnic al revoluţiei. Deci medicul a făcut raport către conducere ca să fie transportat de urgenţă la spitalul din oraş pentru operaţie. Atunci politrucul penitenciarului a venit la el şi i-a spus:

  • Viaţa ta este în mâinile mele. Dacă nu vei fi operat, vei muri.

Valeriu a zâmbit îngăduitor şi i-a răspuns:

  • Dacă viaţa unui om depinde de alt om, grea răspundere are acest om! Iar dacă toţi oamenii ar şti că viaţa lor depinde de Dumnezeu, atunci fiecare ar preţui viaţa semenului său!
  • Eşti nebun, i-a zis politrucul, şi l-a trimis sub pază straşnică să facă operaţia.

Când a revenit la sanatoriu l-a oprit iar:

  • Hei, ai văzut moartea cu ochii! Vezi, am vrut să-ţi arătăm că viaţa ta e în mâinile noastre. Poate te-ai răzgândit şi de acum vei lucra cu noi. Îţi dăm streptomicină! Vei primi şi pachete de la familie. Şi mai ştii ce poate urma?… Eşti un om inteligent şi poţi să ne fii de folos. De ce nu treci şi tu cu noi? Ai ce câştiga!
  • Vă mulţumesc că aţi îngăduit să fiu operat. De aici înainte mi se vor prelungi chinurile. Cât despre restul, între mine şi dumneavoastră stă conştiinţa. Dumnezeu nu este de vânzare. Tranzacţii de conştiinţă nu se pot face. Pentru libertatea mea sufletească iau decizia de a muri. Este bine să se spună răspicat adevărul şi eu adevărul îl slujesc. Nu sunt judecătorul altora, ci sunt mărturisitorul lui Dumnezeu. Dumneavoastră nu vreţi să-l primiţi pe Hristos, eu nu pot primi moartea sufletească.
  • Ţi-am spus eu că eşti nebun, a răcnit politrucul. Voi face raport. Eşti un încrâncenat, un fascist, un duşman al poporului. Avem noi ac de cojocul vostru! Eşti bun numai de moarte! Du-te şi mori cu Hristos al tău cu tot. Nu ne împiedicăm nici de El şi nici de unul ca tine!
  • Pe mine mă puteţi ucide acum, pe El nu-L mai poate ucide nimeni şi El este piatra de poticnire a tuturor semeţiilor. Înţelegeţi bine că Hristos este singura putere care poate izbăvi omenirea din suferinţă şi păcat!
  • Lasă tu prostiile astea. Adevărul e de partea noastră!
  • Adevărul este dragostea care se jertfeşte pentru cei săraci şi prigoniţi!

Valeriu se trudea să-l privească, căci pleoapele erau grele. Se simţea stins trupeşte dar o bucurie lăuntrică îl făcea să vorbească despre credinţă. Se ruga în taină pentru acest nefericit om şi pentru ca Dumnezeu să salveze lumea de stăpâni ca el.

Politrucul era încurcat. A tras o tiradă de înjurături, apoi a ordonat să-l ducă pe Valeriu la locul lui.”

 

 

Surse:

Ioan Ianolide – ,,Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă”

Leave a Reply